disonanță
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French dissonance.
Noun edit
disonanță f (plural disonanțe)
Declension edit
Declension of disonanță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) disonanță | disonanța | (niște) disonanțe | disonanțele |
| genitive/dative | (unei) disonanțe | disonanței | (unor) disonanțe | disonanțelor |
| vocative | disonanță, disonanțo | disonanțelor | ||