dispera
Italian edit
Verb edit
dispera
- inflection of disperare:
Anagrams edit
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Latin desperare, from despero.
Verb edit
a dispera (third-person singular present disperă, past participle disperat) 1st conj.
- to despair
Conjugation edit
conjugation of dispera (first conjugation, no infix)
| infinitive | a dispera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | disperând | ||||||
| past participle | disperat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | disper | disperi | disperă | disperăm | disperați | disperă | |
| imperfect | disperam | disperai | dispera | disperam | disperați | disperau | |
| simple perfect | disperai | disperași | disperă | disperarăm | disperarăți | disperară | |
| pluperfect | disperasem | disperaseși | disperase | disperaserăm | disperaserăți | disperaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să disper | să disperi | să dispere | să disperăm | să disperați | să dispere | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | disperă | disperați | |||||
| negative | nu dispera | nu disperați | |||||