durăitoare

Romanian

Etymology

From durăi +‎ -toare.

Noun

durăitoare f (plural durăitóri)

1. waterfall

Declension

Declension of durăitoare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) durăitoare	durăitoarea	(niște) durăitóri	durăitórile
genitive/dative	(unei) durăitóri	durăitórii	(unor) durăitóri	durăitórilor
vocative	durăitoare, durăitoareo		durăitórilor

References

• durăitoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN