eșua
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a eșua (third-person singular present eșuează, past participle eșuat) 1st conj.
- to fail
Conjugation edit
conjugation of eșua (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a eșua | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | eșuând | ||||||
| past participle | eșuat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | eșuez | eșuezi | eșuează | eșuăm | eșuați | eșuează | |
| imperfect | eșuam | eșuai | eșua | eșuam | eșuați | eșuau | |
| simple perfect | eșuai | eșuași | eșuă | eșuarăm | eșuarăți | eșuară | |
| pluperfect | eșuasem | eșuaseși | eșuase | eșuaserăm | eșuaserăți | eșuaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să eșuez | să eșuezi | să eșueze | să eșuăm | să eșuați | să eșueze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | eșuează | eșuați | |||||
| negative | nu eșua | nu eșuați | |||||