emascula

See also: émascula and emasculà

Catalan

Verb

emascula

1. inflection of emascular:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Galician

Verb

emascula

1. inflection of emascular:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

emascula

1. inflection of emascular:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French émasculer.

Verb

a emascula (third-person singular present emasculează, past participle emasculat) 1st conj.

1. to emasculate

Conjugation

    conjugation of emascula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a emascula
gerund			emasculând
past participle			emasculat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	emasculez	emasculezi	emasculează	emasculăm	emasculați	emasculează
	imperfect	emasculam	emasculai	emascula	emasculam	emasculați	emasculau
	simple perfect	emasculai	emasculași	emasculă	emascularăm	emascularăți	emasculară
	pluperfect	emasculasem	emasculaseși	emasculase	emasculaserăm	emasculaserăți	emasculaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să emasculez	să emasculezi	să emasculeze	să emasculăm	să emasculați	să emasculeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		emasculează			emasculați
	negative		nu emascula			nu emasculați

Spanish

Verb

emascula

1. inflection of emascular:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative