epicentru
See also: epicentrų
Lithuanian edit
Pronunciation edit
Noun edit
epicentrù m
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French épicentre. By surface analysis, epi- + centru.
Noun edit
epicentru n (plural epicentre)
Declension edit
Declension of epicentru
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) epicentru | epicentrul | (niște) epicentre | epicentrele |
genitive/dative | (unui) epicentru | epicentrului | (unor) epicentre | epicentrelor |
vocative | epicentrule | epicentrelor |