epifit
See also: epífit
Polish edit
Pronunciation edit
Noun edit
epifit m inan
Declension edit
Declension of epifit
Derived terms edit
Further reading edit
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French épiphyte.
Adjective edit
epifit m or n (feminine singular epifită, masculine plural epifiți, feminine and neuter plural epifite)
Declension edit
Declension of epifit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | epifit | epifită | epifiți | epifite | ||
definite | epifitul | epifita | epifiții | epifitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | epifit | epifite | epifiți | epifite | ||
definite | epifitului | epifitei | epifiților | epifitelor |