evinge
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Latin ēvincere, present active infinitive of ēvincō, from Latin vincō, and adapted to învinge.
Verb edit
a evinge (third-person singular present evinge, past participle evins) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of evinge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a evinge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | evingând | ||||||
| past participle | evins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | eving | evingi | evinge | evingem | evingeți | eving | |
| imperfect | evingeam | evingeai | evingea | evingeam | evingeați | evingeau | |
| simple perfect | evinsei | evinseși | evinse | evinserăm | evinserăți | evinseră | |
| pluperfect | evinsesem | evinseseși | evinsese | evinseserăm | evinseserăți | evinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să eving | să evingi | să evingă | să evingem | să evingeți | să evingă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | evinge | evingeți | |||||
| negative | nu evinge | nu evingeți | |||||