făcăleț

See also: Făcăleț

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian fakalán (“wooden spoon”).

Noun

făcăleț n (plural făcălețe)

1. rolling pin

Declension

Declension of făcăleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) făcăleț	făcălețul	(niște) făcălețe	făcălețele
genitive/dative	(unui) făcăleț	făcălețului	(unor) făcălețe	făcălețelor
vocative	făcălețule		făcălețelor