finalizare

See also: finalizaré

Romanian

Etymology

From finaliza +‎ -re.

Noun

finalizare f (plural finalizări)

1. completion

Declension

Declension of finalizare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) finalizare	finalizarea	(niște) finalizări	finalizările
genitive/dative	(unei) finalizări	finalizării	(unor) finalizări	finalizărilor
vocative	finalizare, finalizareo		finalizărilor

Spanish

Verb

finalizare

1. first/third-person singular future subjunctive of finalizar