finisa
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French finir, from Latin finire.
Pronunciation edit
Verb edit
a finisa (third-person singular present finisează, past participle finisat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of finisa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a finisa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | finisând | ||||||
| past participle | finisat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | finisez | finisezi | finisează | finisăm | finisați | finisează | |
| imperfect | finisam | finisai | finisa | finisam | finisați | finisau | |
| simple perfect | finisai | finisași | finisă | finisarăm | finisarăți | finisară | |
| pluperfect | finisasem | finisaseși | finisase | finisaserăm | finisaserăți | finisaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să finisez | să finisezi | să finiseze | să finisăm | să finisați | să finiseze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | finisează | finisați | |||||
| negative | nu finisa | nu finisați | |||||