fofila
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French faufiler.
Verb edit
a fofila (third-person singular present fofilează, past participle fofilat) 1st conj.
- to sneak out
Conjugation edit
conjugation of fofila (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a fofila | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fofilând | ||||||
| past participle | fofilat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fofilez | fofilezi | fofilează | fofilăm | fofilați | fofilează | |
| imperfect | fofilam | fofilai | fofila | fofilam | fofilați | fofilau | |
| simple perfect | fofilai | fofilași | fofilă | fofilarăm | fofilarăți | fofilară | |
| pluperfect | fofilasem | fofilaseși | fofilase | fofilaserăm | fofilaserăți | fofilaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fofilez | să fofilezi | să fofileze | să fofilăm | să fofilați | să fofileze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | fofilează | fofilați | |||||
| negative | nu fofila | nu fofilați | |||||