forța
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Italian forzare, from Vulgar Latin *fortiāre.
Verb edit
a forța (third-person singular present forțează, past participle forțat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of forța (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a forța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | forțând | ||||||
| past participle | forțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | forțez | forțezi | forțează | forțăm | forțați | forțează | |
| imperfect | forțam | forțai | forța | forțam | forțați | forțau | |
| simple perfect | forțai | forțași | forță | forțarăm | forțarăți | forțară | |
| pluperfect | forțasem | forțaseși | forțase | forțaserăm | forțaserăți | forțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să forțez | să forțezi | să forțeze | să forțăm | să forțați | să forțeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | forțează | forțați | |||||
| negative | nu forța | nu forțați | |||||