forja

Catalan

Verb

forja

1. Third-person singular present indicative form of forjar.
2. Second-person singular imperative form of forjar.

---

Romanian

Etymology

From French forger.

Verb

a forja (third-person singular present forjează, past participle forjat) 1st conj.

1. to forge

Conjugation

    conjugation of forja (First conjugation)

infinitive			a forja
gerund			forjând
past participle			forjat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	forjez	forjezi	forjează	forjăm	forjați	forjează
	imperfect	forjam	forjai	forja	forjam	forjați	forjau
	simple perfect	forjai	forjași	forjă	forjarăm	forjarăți	forjară
	pluperfect	forjasem	forjaseși	forjase	forjaserăm	forjaserăți	forjaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să forjez	să forjezi	să forjeze	să forjăm	să forjați	să forjeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		forjează			forjați
	negative		nu forja			nu forjați

Related terms

• forjă

See also

• făuri

---

Spanish

Noun

forja f (plural forjas)

1. forge
2. foundry

Verb

forja (infinitive forjar)

1. Third-person singular (él, ella, also used with usted^?) present indicative form of forjar.
2. Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of forjar.