frământare
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
frământare f (plural frământări)
- disquietude (a state of disquiet, uneasiness, or anxiety)
Declension edit
Declension of frământare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) frământare | frământarea | (niște) frământări | frământările |
| genitive/dative | (unei) frământări | frământării | (unor) frământări | frământărilor |
| vocative | frământare, frământareo | frământărilor | ||