fricționa
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French frictionner.
Verb edit
a fricționa (third-person singular present fricționează, past participle fricționat) 1st conj.
- to rub
Conjugation edit
conjugation of fricționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a fricționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fricționând | ||||||
| past participle | fricționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fricționez | fricționezi | fricționează | fricționăm | fricționați | fricționează | |
| imperfect | fricționam | fricționai | fricționa | fricționam | fricționați | fricționau | |
| simple perfect | fricționai | fricționași | fricționă | fricționarăm | fricționarăți | fricționară | |
| pluperfect | fricționasem | fricționaseși | fricționase | fricționaserăm | fricționaserăți | fricționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fricționez | să fricționezi | să fricționeze | să fricționăm | să fricționați | să fricționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | fricționează | fricționați | |||||
| negative | nu fricționa | nu fricționați | |||||