fructifica

See also: fructificá

Latin

Verb

frūctificā

1. second-person singular present active imperative of frūctificō

Romanian

Etymology

Borrowed from French fructifier, from Latin fructificare. Equivalent to fruct +‎ -ifica.

Verb

a fructifica (third-person singular present fructifică, past participle fructificat) 1st conj.

1. to fructify

Conjugation

    conjugation of fructifica (first conjugation, no infix)

infinitive			a fructifica
gerund			fructificând
past participle			fructificat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fructific	fructifici	fructifică	fructificăm	fructificați	fructifică
	imperfect	fructificam	fructificai	fructifica	fructificam	fructificați	fructificau
	simple perfect	fructificai	fructificași	fructifică	fructificarăm	fructificarăți	fructificară
	pluperfect	fructificasem	fructificaseși	fructificase	fructificaserăm	fructificaserăți	fructificaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fructific	să fructifici	să fructifice	să fructificăm	să fructificați	să fructifice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fructifică			fructificați
	negative		nu fructifica			nu fructificați

Spanish

Verb

fructifica

1. inflection of fructificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative