gălăgi
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Russian галажитъ (galažit).
Verb edit
a gălăgi (third-person singular present gălăgește, past participle gălăgit) 4th conj.
- to make noise
Conjugation edit
conjugation of gălăgi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a gălăgi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | gălăgind | ||||||
| past participle | gălăgit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | gălăgesc | gălăgești | gălăgește | gălăgim | gălăgiți | gălăgesc | |
| imperfect | gălăgeam | gălăgeai | gălăgea | gălăgeam | gălăgeați | gălăgeau | |
| simple perfect | gălăgii | gălăgiși | gălăgi | gălăgirăm | gălăgirăți | gălăgiră | |
| pluperfect | gălăgisem | gălăgiseși | gălăgise | gălăgiserăm | gălăgiserăți | gălăgiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să gălăgesc | să gălăgești | să gălăgească | să gălăgim | să gălăgiți | să gălăgească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | gălăgește | gălăgiți | |||||
| negative | nu gălăgi | nu gălăgiți | |||||