grația

Romanian

Etymology

Borrowed from French gracier.

Verb

a grația (third-person singular present grațiează, past participle grațiat) 1st conj.

1. to pardon

Conjugation

    conjugation of grația (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a grația
gerund			grațiind
past participle			grațiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	grațiez	grațiezi	grațiază	grațiem	grațiați	grațiază
	imperfect	grațiam	grațiai	grația	grațiam	grațiați	grațiau
	simple perfect	grațiai	grațiași	grație	grațiarăm	grațiarăți	grațiară
	pluperfect	grațiasem	grațiaseși	grațiase	grațiaserăm	grațiaserăți	grațiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să grațiez	să grațiezi	să grațieze	să grațiem	să grațiați	să grațieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		grațiază			grațiați
	negative		nu grația			nu grațiați