hălăduință

Romanian

Etymology

From hălădui +‎ -ință.

Pronunciation

• IPA^(key): /hə.lə.duˈin.t͡sə/

Noun

hălăduință f (plural hălăduințe)

1. (obsolete) dwelling

Declension

Declension of hălăduință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) hălăduință	hălăduința	(niște) hălăduințe	hălăduințele
genitive/dative	(unei) hălăduințe	hălăduinței	(unor) hălăduințe	hălăduințelor
vocative	hălăduință, hălăduințo		hălăduințelor

References

• hălăduință in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• hălăduință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN