hirotoni
Romanian edit
Etymology edit
Back-formation from hirotonie
Verb edit
a hirotoni (third-person singular present hirotonește, past participle hirotonit) 4th conj.
- to ordain
Conjugation edit
conjugation of hirotoni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hirotoni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hirotonind | ||||||
| past participle | hirotonit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hirotonesc | hirotonești | hirotonește | hirotonim | hirotoniți | hirotonesc | |
| imperfect | hirotoneam | hirotoneai | hirotonea | hirotoneam | hirotoneați | hirotoneau | |
| simple perfect | hirotonii | hirotoniși | hirotoni | hirotonirăm | hirotonirăți | hirotoniră | |
| pluperfect | hirotonisem | hirotoniseși | hirotonise | hirotoniserăm | hirotoniserăți | hirotoniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hirotonesc | să hirotonești | să hirotonească | să hirotonim | să hirotoniți | să hirotonească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hirotonește | hirotoniți | |||||
| negative | nu hirotoni | nu hirotoniți | |||||