infracțiune
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French infraction.
Noun edit
infracțiune f (plural infracțiuni)
Declension edit
Declension of infracțiune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) infracțiune | infracțiunea | (niște) infracțiuni | infracțiunile |
| genitive/dative | (unei) infracțiuni | infracțiunii | (unor) infracțiuni | infracțiunilor |
| vocative | infracțiune, infracțiuneo | infracțiunilor | ||