intransigență
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French intransigeance.
Noun edit
intransigență f (uncountable)
Declension edit
Declension of intransigență
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) intransigență | intransigența | (niște) intransigențe | intransigențele |
| genitive/dative | (unei) intransigențe | intransigenței | (unor) intransigențe | intransigențelor |
| vocative | intransigență, intransigențo | intransigențelor | ||