iscusință
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
iscusință f (plural iscusințe)
Declension edit
Declension of iscusință
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) iscusință | iscusința | (niște) iscusințe | iscusințele |
| genitive/dative | (unei) iscusințe | iscusinței | (unor) iscusințe | iscusințelor |
| vocative | iscusință, iscusințo | iscusințelor | ||