izbăvință

Romanian

Etymology

From izbăvi +‎ -ință.

Noun

izbăvință f (plural izbăvințe)

1. (obsolete) salvation

Declension

Declension of izbăvință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) izbăvință	izbăvința	(niște) izbăvințe	izbăvințele
genitive/dative	(unei) izbăvințe	izbăvinței	(unor) izbăvințe	izbăvințelor
vocative	izbăvință, izbăvințo		izbăvințelor

References

• izbăvință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN