lăbărța

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a lăbărța (third-person singular present lăbărțează, past participle lăbărțat) 1st conj.

1. to stretch

Conjugation

    conjugation of lăbărța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a lăbărța
gerund			lăbărțând
past participle			lăbărțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	lăbărțez	lăbărțezi	lăbărțează	lăbărțăm	lăbărțați	lăbărțează
	imperfect	lăbărțam	lăbărțai	lăbărța	lăbărțam	lăbărțați	lăbărțau
	simple perfect	lăbărțai	lăbărțași	lăbărță	lăbărțarăm	lăbărțarăți	lăbărțară
	pluperfect	lăbărțasem	lăbărțaseși	lăbărțase	lăbărțaserăm	lăbărțaserăți	lăbărțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să lăbărțez	să lăbărțezi	să lăbărțeze	să lăbărțăm	să lăbărțați	să lăbărțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		lăbărțează			lăbărțați
	negative		nu lăbărța			nu lăbărțați