loretă

Romanian

Etymology

Borrowed from French lorette.

Noun

loretă f (plural lorete)

1. (archaic) loose woman, lorette

Declension

Declension of loretă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) loretă	loreta	(niște) lorete	loretele
genitive/dative	(unei) lorete	loretei	(unor) lorete	loretelor
vocative	loretă, loreto		loretelor

References

• loretă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN