mântuință

Romanian

Etymology

From mântui +‎ -ință.

Noun

mântuință f (plural mântuințe)

1. salvation

Declension

Declension of mântuință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mântuință	mântuința	(niște) mântuințe	mântuințele
genitive/dative	(unei) mântuințe	mântuinței	(unor) mântuințe	mântuințelor
vocative	mântuință, mântuințo		mântuințelor