mârțoagă
Romanian edit
Etymology edit
From mărțână + -oagă (depreciative suffix), from Bulgarian мърцина (mǎrcina, “carcass”).
Noun edit
mârțoagă f (plural mărțoage)
Declension edit
Declension of mârțoagă
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) mărțoagă | mărțoaga | (niște) mărțoage | mărțoagele |
| genitive/dative | (unei) mărțoage | mărțoagei | (unor) mărțoage | mărțoagelor |
| vocative | mărțoagă, mărțoago | mărțoagelor | ||