măcăit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of măcăi.
Noun edit
măcăit n (plural măcăituri)
Declension edit
Declension of măcăit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) măcăit | măcăitul | (niște) măcăituri | măcăiturile |
| genitive/dative | (unui) măcăit | măcăitului | (unor) măcăituri | măcăiturilor |
| vocative | măcăitule | măcăiturilor | ||
Verb edit
măcăit (past participle of măcăi)
- past participle of măcăi