maimuți
Romanian edit
Etymology edit
From maimuță.
Verb edit
a maimuți (third-person singular present maimuțește, past participle maimuțit) 4th conj.
- to mock by imitating someone
Conjugation edit
conjugation of maimuți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a maimuți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | maimuțind | ||||||
| past participle | maimuțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | maimuțesc | maimuțești | maimuțește | maimuțim | maimuțiți | maimuțesc | |
| imperfect | maimuțeam | maimuțeai | maimuțea | maimuțeam | maimuțeați | maimuțeau | |
| simple perfect | maimuții | maimuțiși | maimuți | maimuțirăm | maimuțirăți | maimuțiră | |
| pluperfect | maimuțisem | maimuțiseși | maimuțise | maimuțiserăm | maimuțiserăți | maimuțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să maimuțesc | să maimuțești | să maimuțească | să maimuțim | să maimuțiți | să maimuțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | maimuțește | maimuțiți | |||||
| negative | nu maimuți | nu maimuțiți | |||||