monarhi
Romanian edit
Etymology edit
From monarh.
Verb edit
a monarhi (third-person singular present monarhesc, past participle monarhit) 4th conj.
- to rule
Conjugation edit
conjugation of monarhi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a monarhi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | monarhind | ||||||
| past participle | monarhit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | monarhesc | monarhești | monarhește | monarhim | monarhiți | monarhesc | |
| imperfect | monarheam | monarheai | monarhea | monarheam | monarheați | monarheau | |
| simple perfect | monarhii | monarhiși | monarhi | monarhirăm | monarhirăți | monarhiră | |
| pluperfect | monarhisem | monarhiseși | monarhise | monarhiserăm | monarhiserăți | monarhiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să monarhesc | să monarhești | să monarhească | să monarhim | să monarhiți | să monarhească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | monarhește | monarhiți | |||||
| negative | nu monarhi | nu monarhiți | |||||