monocord
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French monocorde.
Noun edit
monocord n (plural monocorde)
Declension edit
Declension of monocord
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) monocord | monocordul | (niște) monocorde | monocordele |
genitive/dative | (unui) monocord | monocordului | (unor) monocorde | monocordelor |
vocative | monocordule | monocordelor |