nădăjduință

Romanian

Etymology

From nădăjdui +‎ -ință.

Noun

nădăjduință f (plural nădăjduințe)

1. (obsolete) hope

Declension

Declension of nădăjduință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) nădăjduință	nădăjduința	(niște) nădăjduințe	nădăjduințele
genitive/dative	(unei) nădăjduințe	nădăjduinței	(unor) nădăjduințe	nădăjduințelor
vocative	nădăjduință, nădăjduințo		nădăjduințelor

References

• nădăjduință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN