necesitate
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French nécessité, from Latin necessitas.
Pronunciation edit
Noun edit
necesitate f (plural necesități)
Declension edit
Declension of necesitate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) necesitate | necesitatea | (niște) necesități | necesitățile |
| genitive/dative | (unei) necesități | necesității | (unor) necesități | necesităților |
| vocative | necesitate, necesitateo | necesităților | ||
Further reading edit
- necesitate in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
Spanish edit
Verb edit
necesitate
- second-person singular voseo imperative of necesitar combined with te