oblăduință
Romanian
editEtymology
editNoun
editoblăduință f (plural oblăduințe)
Declension
editDeclension of oblăduință
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) oblăduință | oblăduința | (niște) oblăduințe | oblăduințele |
genitive/dative | (unei) oblăduințe | oblăduinței | (unor) oblăduințe | oblăduințelor |
vocative | oblăduință, oblăduințo | oblăduințelor |
References
edit- oblăduință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN