obstrua
French edit
Verb edit
obstrua
- third-person singular past historic of obstruer
Anagrams edit
Portuguese edit
Verb edit
obstrua
- inflection of obstruir:
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French obstruer.
Verb edit
a obstrua (third-person singular present obstruează, past participle obstruat) 1st conj.
- to obstruct
Conjugation edit
conjugation of obstrua (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a obstrua | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obstruând | ||||||
| past participle | obstruat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obstruez | obstruezi | obstruează | obstruăm | obstruați | obstruează | |
| imperfect | obstruam | obstruai | obstrua | obstruam | obstruați | obstruau | |
| simple perfect | obstruai | obstruași | obstruă | obstruarăm | obstruarăți | obstruară | |
| pluperfect | obstruasem | obstruaseși | obstruase | obstruaserăm | obstruaserăți | obstruaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obstruez | să obstruezi | să obstrueze | să obstruăm | să obstruați | să obstrueze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obstruează | obstruați | |||||
| negative | nu obstrua | nu obstruați | |||||