oreion
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French oreillons.
Noun edit
oreion n (plural oreioane)
Declension edit
Declension of oreion
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) oreion | oreionul | (niște) oreioane | oreioanele |
genitive/dative | (unui) oreion | oreionului | (unor) oreioane | oreioanelor |
vocative | oreionule | oreioanelor |