pocăit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of pocăi.
Adjective edit
pocăit m or n (feminine singular pocăită, masculine plural pocăiți, feminine and neuter plural pocăite)
Declension edit
Declension of pocăit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | pocăit | pocăită | pocăiți | pocăite | ||
| definite | pocăitul | pocăita | pocăiții | pocăitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | pocăit | pocăite | pocăiți | pocăite | ||
| definite | pocăitului | pocăitei | pocăiților | pocăitelor | |||