poloniza

Romanian

Etymology

From polon +‎ -iza.

Verb

a poloniza (third-person singular present polonizează, past participle polonizat) 1st conj.

1. to Polonize

Conjugation

    conjugation of poloniza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a poloniza
gerund			polonizând
past participle			polonizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	polonizez	polonizezi	polonizează	polonizăm	polonizați	polonizează
	imperfect	polonizam	polonizai	poloniza	polonizam	polonizați	polonizau
	simple perfect	polonizai	polonizași	poloniză	polonizarăm	polonizarăți	polonizară
	pluperfect	polonizasem	polonizaseși	polonizase	polonizaserăm	polonizaserăți	polonizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să polonizez	să polonizezi	să polonizeze	să polonizăm	să polonizați	să polonizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		polonizează			polonizați
	negative		nu poloniza			nu polonizați