prepune
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Late Latin praepōnere, present active infinitive of praepōnō. By surface analysis, pre- + pune.
Verb edit
a prepune (third-person singular present prepune, past participle prepus) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of prepune (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a prepune | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | prepunând | ||||||
| past participle | prepus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | prepun | prepui | prepune | prepunem | prepuneți | prepun | |
| imperfect | prepuneam | prepuneai | prepunea | prepuneam | prepuneați | prepuneau | |
| simple perfect | prepusei | prepuseși | prepuse | prepuserăm | prepuserăți | prepuseră | |
| pluperfect | prepusesem | prepuseseși | prepusese | prepuseserăm | prepuseserăți | prepuseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să prepun | să prepui | să prepună | să prepunem | să prepuneți | să prepună | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | prepune | prepuneți | |||||
| negative | nu prepune | nu prepuneți | |||||
Related terms edit
Further reading edit
- prepune in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)