promulgare
See also: promulgaré
Italian edit
Etymology edit
Borrowed from Latin prōmulgāre.
Pronunciation edit
Verb edit
promulgàre (first-person singular present promùlgo, first-person singular past historic promulgài, past participle promulgàto, auxiliary avére)
- (transitive) to promulgate, proclaim
Conjugation edit
Conjugation of promulgàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms edit
Latin edit
Verb edit
prōmulgāre
- inflection of prōmulgō:
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
promulgare f (plural promulgări)
Declension edit
Declension of promulgare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) promulgare | promulgarea | (niște) promulgări | promulgările |
genitive/dative | (unei) promulgări | promulgării | (unor) promulgări | promulgărilor |
vocative | promulgare, promulgareo | promulgărilor |
Spanish edit
Verb edit
promulgare