purta

Romanian

Etymology

From Latin portāre, present active infinitive of portō (“to carry, bring”).

Pronunciation

• IPA: [purˈta]

Verb

a purta (third-person singular present poartă, past participle purtat) 1st conj.

1. to wear
2. to carry
3. (reflexive) to behave, comport or conduct oneself

Conjugation

    purta (First conjugation)

infinitive			a purta
gerund			purtând
past participle			purtat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	port	porți	poartă	purtăm	purtați	poartă
	imperfect	purtam	purtai	purta	purtam	purtați	purtau
	simple perfect	purtai	purtași	purtă	purtarăm	purtarăți	purtară
	pluperfect	purtasem	purtaseși	purtase	purtaserăm	purtaserăți	purtaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să port	să porți	să poarte	să purtăm	să purtați	să poarte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		poartă			purtați
	negative		nu purta			nu purtați

Derived terms

• purtare

Related terms

• purtător

See also

• căra