putere
Latin
Verb
putēre
- present active infinitive of puteō
Romanian
Etymology
From putea, from Latin potere, from posse (“can, be able to”).
Noun
Declension
declension of putere
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| gender f | indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | o putere | puterea | niște puteri | puterile |
| genitive/dative | unei puteri | puterii | unor puteri | puterilor |