rămășag
Romanian edit
Etymology edit
From rămas (past participle of rămâne) + -șag.
Noun edit
rămășag n (plural rămășaguri)
Declension edit
Declension of rămășag
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) rămășag | rămășagul | (niște) rămășaguri | rămășagurile |
| genitive/dative | (unui) rămășag | rămășagului | (unor) rămășaguri | rămășagurilor |
| vocative | rămășagule | rămășagurilor | ||