răscoace
Romanian edit
Etymology edit
Probably from răs- + coace or possibly from a Vulgar Latin root *re-excocere, from re- + ex- + coquere.
Verb edit
a răscoace (third-person singular present răscoace, past participle răscopt) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of răscoace (third conjugation, past participle in -pt)
| infinitive | a răscoace | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răscocând | ||||||
| past participle | răscopt | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răscoc | răscoci | răscoace | răscoacem | răscoaceți | răscoc | |
| imperfect | răscoceam | răscoceai | răscocea | răscoceam | răscoceați | răscoceau | |
| simple perfect | răscopsei | răscopseși | răscoapse | răscoapserăm | răscoapserăți | răscoapseră | |
| pluperfect | răscopsesem | răscopseseși | răscopsese | răscopseserăm | răscopseserăți | răscopseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răscoc | să răscoci | să răscoacă | să răscoacem | să răscoaceți | să răscoacă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răscoace | răscoaceți | |||||
| negative | nu răscoace | nu răscoaceți | |||||