răscolnic

Romanian

Etymology

From răscoală +‎ -nic.

Adjective

răscolnic m or n (feminine singular răscolnică, masculine plural răscolnici, feminine and neuter plural răscolnice)

1. (obsolete) agitator

Declension

Declension of răscolnic

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	răscolnic		răscolnică	răscolnici	răscolnice
	definite	răscolnicul		răscolnica	răscolnicii	răscolnicele
genitive/ dative	indefinite	răscolnic		răscolnice	răscolnici	răscolnice
	definite	răscolnicului		răscolnicei	răscolnicilor	răscolnicelor

References

• răscolnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN