recunoaște
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
From the verb cunoaște. Calque of French reconnaître.
Pronunciation edit
Verb edit
a recunoaște (third-person singular present recunoaște, past participle recunoscut) 3rd conj.
- (transitive) to recognize (a person)
- (transitive) to recognize, to accept, to acknowledge
- (transitive) to admit
- Ea a recunoscut că am avut dreptate.
- She admitted that I was right.
Conjugation edit
conjugation of recunoaște (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a recunoaște | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recunoscând | ||||||
| past participle | recunoscut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recunosc | recunoști | recunoaște | recunoaștem | recunoașteți | recunosc | |
| imperfect | recunoșteam | recunoșteai | recunoștea | recunoșteam | recunoșteați | recunoșteau | |
| simple perfect | recunoscui | recunoscuși | recunoscu | recunoscurăm | recunoscurăți | recunoscură | |
| pluperfect | recunoscusem | recunoscuseși | recunoscuse | recunoscuserăm | recunoscuserăți | recunoscuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recunosc | să recunoști | să recunoască | să recunoaștem | să recunoașteți | să recunoască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recunoaște | recunoașteți | |||||
| negative | nu recunoaște | nu recunoașteți | |||||