renunța
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French renoncer, from Latin renuntiare.
Pronunciation edit
Verb edit
a renunța (third-person singular present renunță, past participle renunțat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of renunța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a renunța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | renunțând | ||||||
| past participle | renunțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | renunț | renunți | renunță | renunțăm | renunțați | renunță | |
| imperfect | renunțam | renunțai | renunța | renunțam | renunțați | renunțau | |
| simple perfect | renunțai | renunțași | renunță | renunțarăm | renunțarăți | renunțară | |
| pluperfect | renunțasem | renunțaseși | renunțase | renunțaserăm | renunțaserăți | renunțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să renunț | să renunți | să renunțe | să renunțăm | să renunțați | să renunțe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | renunță | renunțați | |||||
| negative | nu renunța | nu renunțați | |||||