reticență
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French réticence.
Noun edit
reticență f (plural reticențe)
Declension edit
Declension of reticență
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) reticență | reticența | (niște) reticențe | reticențele |
| genitive/dative | (unei) reticențe | reticenței | (unor) reticențe | reticențelor |
| vocative | reticență, reticențo | reticențelor | ||